De Ziua Copilului, gândurile noastre se îndreaptă în mod reflex către iubirea dintre mamă și copil. Este o legătură specială, o forță sentimentală extraordinar de puternică, aproape biologică, care ne înzestrează cu toate "instrumentele" emoționale pe care le folosim în viața de adult. Fără această iubire necondiționată, nu am fi supraviețuit ca sugari și, cu siguranță, nu am fi putut trăi pe deplin. Construim apropierea, relațiile prin atingere. Atingerea este primul simț pe care îl dezvoltă un copil în timpul vieții fetale. Proximitatea fizică joacă un rol important în relația mamă-copil: imediat după naștere, culcat pe burtă, aproape de inima mamei, bebelușul se poate liniști. 

Îmbrățișările sau alte tipuri de atingere îl fac să o cunoască mai ușor pe mama și pe ceilalți apropiați. A mângâia sau a săruta micuțul, a-i face masaje blânde, este un mod frumos de a-și arăta dragostea. Există atât de multe moduri de a arăta afecțiune!

Un deficit de proximitate și de stimuli senzoriali poate avea consecințe grave. Aceasta duce la anomalii în funcționarea socială a copilului și poate, de asemenea, interfera cu desfășurarea normală a proceselor vitale de bază, cum ar fi respirația și digestia. Lipsa atingerii poate, de asemenea, să crească nervozitatea unui copil și să îi reducă rezistența la stres.

Există o mulțime de cercetări în rândul copiilor crescuți în orfelinate care spun că o persoană privată de apropiere și atingere afectuoasă în copilărie suferă de deficite emoționale și are probleme de concentrare sau de memorie.

Atingerea, mâna, este un simbol al legăturii, al construirii relațiilor și al fluxului de emoții. Haideți să cultivăm puterea atingerii și în noi înșine, în calitate de copii adulți.

"Cu un copil este ca o cutie - este greu să scoți ceva ce nu ai pus înăuntru."*.

#GiveMeYourHands

* A. Richman "Mireasă de război". 

** M. Tulli "Zgomot"